E prea mult stress inutil in jur, iritant de mult. Il acopar cu zambetul unei broaste galbene dansand pe frunza ruginie de sub valul deltei din amurg.

"Imi doresc sa ajung intr-un loc unde se munceste pe rupte dar totusi ai impresia ca e un loc de distractii. Un loc special, unde e plin, dar plin-ochi, de entuziasmatori. Care sunt toti numai chef de viata si de hai sa facem si sa dregem de dimineata pana seara, cu gura pana la urechi. Care iau chibriturile si cresc valvataia focului cand vad ca mai ai un pic si te stingi. Si au mereu o poveste potrivita si ticluita pentru orice situatie. Si care tot dau si dau si nu se mai opresc, si-i admiri si te minunezi cand ii vezi atat de plini de pofta. Care cresc entuziasm in ghivece, pe balcon, si-l pun la murat, toamna si-l dau cu polonicul in dreapta si-n stanga, il impart in patru bucati si-mi dau si mie si tie si lui popa Ilie. Pentru ca inca n-am gasit locul asta, incerc sa ma entuziasmez singura si sa nu ma las. Pentru ca am impresia ca asa cum unii se nasc sa fie buni la desen, matematica, bucatareala sau baut la bar, eu m-am nascut sa ma bucur de toti si de toate indiferent de unde, cum si cand. Ca e pacat sa-ti ucizi entuzismatorul interior doar pentru ca toti cei din jur nu mai au nicio vlaga." (din pacate nu imi amintesc sursa acestui miniarticol, dar imi doresc si eu)