Intr-un moment de inspiratie ioc (si cheful de orice la fel de ioc..), dand cu ochii de cana-mbroscatita de pe birou, mi-am adus aminte de puzderia de broaste, broscute si broscoi pe care le-am cunoscut in aceasta vara in minunacioasa delta. In fiecare seara, pe strazile, sau mai bine zis strada, instelata a sfantului gh., top o broasca, top o mie, ba chiar si un milion. erau peste tot. eu paseam, ele sareau. in toate partile, de sub talpile mele si ale tuturor. muntii de nisip de ici si de colo, toti de-o broasca. laculetele, canalele, baltile si baltoacele, cu toatele erau colindate, invadate chiar, de broscarimi de toate soiurile si marimile. fire de stuf atarnand sub cate un broscoi stateau sa-si dea duhul sub cantarea cantarilor broscaroase. tenori, mezzo-soprane, violonisti si mandolinisti, reuniti sub cerul cel mai instelat. cu siguranta au incins si-o hora, si au pus i de-un spargator de nuci si de-o seherezada. mda, inspiratia tot ioc e; sa fi ramas in broscarime?
