puf

Cum ar fi sa ai un inel precum globurile acelea de sticla pline cu fulgi de zapada sau praf colorat stralucitor sau pesti colorati nestralucitori, pe care le scuturi si ninge dintr-o data sau nu acolo inauntru? Si sa tot dai din deget una-ntr-una ca sa ninga incontinuu, si lumea sa se-ntrebe ce e cu mana ta, oare o fi devenind realitate filmul acela vechi cu actorul ala, Caine smth., a carui mana se intoarce din morti cu o super personalitate si ucide tot ce misca? Ti-ar placea asa un inelandru? Mie da. Doar ca as vrea ca in loc de inel sa fie brosa sau pandantiv, iar inauntru sa zburde puf de papadii pe deasupra unui camp plin-ochi cu oua de broaste verzi-smaralzii cu ochi nocturno-negriciosi.

ploaie de broaste

Intr-un moment de inspiratie ioc (si cheful de orice la fel de ioc..), dand cu ochii de cana-mbroscatita de pe birou, mi-am adus aminte de puzderia de broaste, broscute si broscoi pe care le-am cunoscut in aceasta vara in minunacioasa delta. In fiecare seara, pe strazile, sau mai bine zis strada, instelata a sfantului gh., top o broasca, top o mie, ba chiar si un milion. erau peste tot. eu paseam, ele sareau. in toate partile, de sub talpile mele si ale tuturor. muntii de nisip de ici si de colo, toti de-o broasca. laculetele, canalele, baltile si baltoacele, cu toatele erau colindate, invadate chiar, de broscarimi de toate soiurile si marimile. fire de stuf atarnand sub cate un broscoi stateau sa-si dea duhul sub cantarea cantarilor broscaroase. tenori, mezzo-soprane, violonisti si mandolinisti, reuniti sub cerul cel mai instelat. cu siguranta au incins si-o hora, si au pus i de-un spargator de nuci si de-o seherezada. mda, inspiratia tot ioc e; sa fi ramas in broscarime?

in the mood for.. monsieur hitchcock

 

 

 

I shot Andy Warhol

In tara porcusorilor buclucasi cu ochelari de vedere si inima de leu e mereu toamna ruginie si insorita si ai mereu la indemana o limonada cu merisoare si busuioc. Fotolii moi si rosii cu acoperis sunt infipte in pamantul plin de grau albastru uscat si intelept. Fiecare fotoliu adaposteste cate un porcusor cu o carte in mana. Cu totii isi sorbesc limonada cu merisor si busuioc si se pierd mai mult si mai mult tot mai mult printre randurile hieroglifice. Tara porcusorilor buclucasi cu ochelari de vedere si inima de leu este ingradita de tablii de atentionare, care ne spun discret ca nu ai voie sa iti aduci cu tine grijile, problemele, preocuparile. Strajerii soricari te vor privi sceptici, te vor impinge prin detectorul de griji si probleme, si iti vor spune ca esti trist fiindca nu gandesti ca un porcusor, nici macar ca un soricar. Te vor lasa sa intri doar pe baza unei declaratii ca lucrurile se vor schimba, si ca porti cu tine o carte, o pereche de ochelari, si minim 2 ganduri buclucase. Si toamna nu va pleca.

my September:

the breezes taste of apple peel. the air is full of smells to feel - ripe fruit, old footballs, burning brush, new books, erasers, chalk, and such. the bee, his hive, well-honeyed hum, and mother cuts chrysanthemums. like plates washed clean with suds, the days are polished with a morning haze.

E prea mult stress inutil in jur, iritant de mult. Il acopar cu zambetul unei broaste galbene dansand pe frunza ruginie de sub valul deltei din amurg.

"Imi doresc sa ajung intr-un loc unde se munceste pe rupte dar totusi ai impresia ca e un loc de distractii. Un loc special, unde e plin, dar plin-ochi, de entuziasmatori. Care sunt toti numai chef de viata si de hai sa facem si sa dregem de dimineata pana seara, cu gura pana la urechi. Care iau chibriturile si cresc valvataia focului cand vad ca mai ai un pic si te stingi. Si au mereu o poveste potrivita si ticluita pentru orice situatie. Si care tot dau si dau si nu se mai opresc, si-i admiri si te minunezi cand ii vezi atat de plini de pofta. Care cresc entuziasm in ghivece, pe balcon, si-l pun la murat, toamna si-l dau cu polonicul in dreapta si-n stanga, il impart in patru bucati si-mi dau si mie si tie si lui popa Ilie. Pentru ca inca n-am gasit locul asta, incerc sa ma entuziasmez singura si sa nu ma las. Pentru ca am impresia ca asa cum unii se nasc sa fie buni la desen, matematica, bucatareala sau baut la bar, eu m-am nascut sa ma bucur de toti si de toate indiferent de unde, cum si cand. Ca e pacat sa-ti ucizi entuzismatorul interior doar pentru ca toti cei din jur nu mai au nicio vlaga." (din pacate nu imi amintesc sursa acestui miniarticol, dar imi doresc si eu)

nu m-am putut hotari. vizual? clasic? ganduri insorite? pana una alta, ma intrebam de dimineata daca o anumita perioada din an ai doar cosmaruri. ieri m-am trezit dintr-un vis avionar. cu avioane adica. 3. unul ros-albastru, restul gri-inflacarat. subconstientul, netrebnicul, mi le-a izbit de aripa vecina a blocului. m-am trezit in fum. la serviciu era ceata. alaltaieri m-am trezit in bratislava, cutreierand ratacitor ale sale strazi labirintice, cu o memorie jucausa si plina de feste-pe scurt, nicio idee unde ce cum cand ce fac. m-am trezit alergand. eram ca de obicei in supeextramegacalifragilistico-ntarziere... iar luni, luni, ei bine luni, sper ca a fost prima si ultima dimineata de "nuu, nu, nu cred, nu se poate sa fie deja luni, nu pot, nu vreau!!"  Dar acum: